Dansul se oferă privirii. Obiectivul, ochiul aparatului de fotografiat, face imposibiul: fixează mişcarea ce, în sine, devine emblema corpurilor animate. Pe acest traseu cu dublu sens dansul şi fotografia se susţin reciproc. Dansul naşte imagini memorabile, pentru ca fotografia să fixeze clipa efemera a frumuseţii corpului în mişcare.
Pe lângă inevitabila agitaţie specifică perioadei dinaintea sărbătorilor de iarna, Clujul a primit un cadou în luna decembrie: cafeneaua Piano Cazola.
Situată în inima Clujului istoric, vis-a-vis de Casa Matei, cafeneaua doreşte să devină un loc de întâlnire pentru toţi clujenii, mari sau mici, pasionaţi de artă, cultură şi bun gust.
Deschiderea cafenelei a fost marcată de expoziţia Poveşti Orientale ale artistei ceramiste Lucia Lobonţ, absolventă a Universităţii de Artă şi Design Cluj. Expoziţia a fost vernisată de Oana Cristea Grigorescu, redactor Radio Cluj şi curatorul Galeriilor Radio ale aceleiaşi instituţii.
Oana Cristea Grigorescu a fost primul curator tinerei artiste Lucia Lobonţ.
Expoziţia Luciei Lobonţ poate fi vizitată până în 9 ianuarie la Piano Cazola.
Antal Pusztai a încheiat seara cu un recital de chitară clasică.
Luni, 28 noiembrie, începând cu ora 19 va avea loc în Bucureşti la Absintheria Sixtina o masă rotundă cu tema "Cultură. Cult. Culte". Evenimentul este organizat de webcultura şi de echipa 3 internship 2.0 din care sunt bucuroasă să fac parte.
Din păcate eu nu am cum să ajung luni în Bucureşti, dar sunt convinsă că invitaţii Mihai Balko (sculptor), Florian Bichir (jurnalist & scriitor), Cristian China-Birta (blogger chinezu.eu), Andrei Găitănaru (cercetător şi publicist), Andrei Roşca (antreprenor) şi Forin Stoiciu (artist plastic) vor face întâlnirea una foarte interesantă.
Am discutat de curând într-un cerc de prieteni despre ce oraşe ne reprezintă. Trebuie să recunosc că această temă m-a cam pus pe gânduri astfel că s-a născut acest articol. :)
Mi-am petrecut primii 10 ani din viaţă în Mediaş, jud. Sibiu, iar următorii 13 în Cluj-Napoca.Dacă ar fi să aleg un singur oraş care consider că mi s-ar potrivi ar fi greu, de aceea le-am ales pe amândouă.
Mediaşul este un oraş mic (se zvoneşte că în urma recent terminatului recensământ mai are doar 40,000 de locuitori), dar care va avea mereu un loc important în inima mea. Este oraşul meu natal, acolo locuieşte o mare parte a familiei mele şi îmi oferă mereu ocazia să evadez din aglomeraţia Clujului - dar niciodată mai mult de 2-3 zile. După aceea devine plictisitor.
Că tot veni vorba de aglomeraţia Clujului, e cazul să trec la oraşul în care locuiesc în prezent.
Spunea cineva că nu a văzut nicăieri în ţara toamne mai frumoase ca la Cluj şi tind să le dau dreptate. Toate anotimpurile au un farmec aparte la Cluj, iar oraşul are un alt ritm decât cel al Mediaşului. Este oraşul care îmi oferă cele mai multe satisfacţii şi cei mai dragi oameni cu fiecare ocazie.
Unde mai pui că oraşul mi-a oferit propriu-mi colţ din La Medeleni şi nenumărate momente care m-au făcut fericită.
Dacă ar fi să le compar cu tempo-urile muzicale Mediaş ar fi lento pe când Clujul e presto.
Totul se întâmplă mult mai repede şi cu o cadenţă mai mare, pe mai multe voci la Cluj, pe lângă muzica Mediaşului care este simplă, previzibilă.
Iată că la fel ca într-o bucată muzicală care ne-ar plictisi destul de repede dacă ar spune aceeaşi poveste, cele două oraşe se completează reciproc pentru mine, formând piesa care la momentul de faţă mi se potriveşte cel mai bine.Scherzo-ul în Si Bemol Major a lui Schubert reflectă cel mai bine relaţia dintre oraşele mele de sulfet: Mediaşul şi Clujul.
Desigur, e posibil ca melodia mea să se schimbe radical peste un an, doi, dar dacă va fi cazul vă anunţ atunci. Între timp aş vrea să îi întreb pe Claudiu şi pe Raluca care este părerea lor, cu care oraş rezonează ei.
Desigur oricine e binevenit sa preia ideea. Haideţi să vedem care sunt oraşele inimii voastre.
P.S Daţi-mi un semn dacă scrieţi ceva pe tema asta sa citesc si eu.:)
